color, commercial, Dslr work, poezie, scratch

Immaterial Audience

Bai deci nu mai stiu sa dorm. De luni de zile nu mai pot sa dorm decat daca ma loveste somnul. Daca ma pun eu frumusel in pat si inchid ochii ca sa ma ia somnu’ , na,  nu se intampla nimic. Bai si inainte imi iesea , nu mai stiu cum se face ; nu-mi mai iese faza cu somnu’  . Am observat constient , o chestie inconstienta a ochilor. Si anume , cand esti in ipostaza de candidat la somn , cu ochii inchisi si tot tacamul , iti incordezi muschii aia de pe la ochi pana iti obosesc , si dormi. Bai io ii incordez pana ma plictisesc ,  deschid ochii si ma dor. Deci dupa ce ca ma chinui degeaba , renunt la ideea ca o sa dorm in noaptea asta , si in plus de astea ma mai dor si ochii. Nu ajunge ca sunt treaz , acu sunt treaz si frustrat. E clar ca sunt insomniac , dar cum sa uiti prietene cum sa dormi ? Ma intreb ce urmeaza. O sa uit sa mestec , sa clipesc , sa alternez piciorul stang cu piciorul drept , sa tin pixul in mana , sa inspir si sa expir ?

Nu stiu , dar va mai arat o fotografie.

Immaterial Audience

Immaterial Audience

Si ca sa fie terciul terci , va prezint si o poezie de la maestrul Marin Sorescu:

AM LEGAT…
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească..
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

Standard