Bai deci nu mai stiu sa dorm. De luni de zile nu mai pot sa dorm decat daca ma loveste somnul. Daca ma pun eu frumusel in pat si inchid ochii ca sa ma ia somnu’ , na, nu se intampla nimic. Bai si inainte imi iesea , nu mai stiu cum se face ; nu-mi mai iese faza cu somnu’ . Am observat constient , o chestie inconstienta a ochilor. Si anume , cand esti in ipostaza de candidat la somn , cu ochii inchisi si tot tacamul , iti incordezi muschii aia de pe la ochi pana iti obosesc , si dormi. Bai io ii incordez pana ma plictisesc , deschid ochii si ma dor. Deci dupa ce ca ma chinui degeaba , renunt la ideea ca o sa dorm in noaptea asta , si in plus de astea ma mai dor si ochii. Nu ajunge ca sunt treaz , acu sunt treaz si frustrat. E clar ca sunt insomniac , dar cum sa uiti prietene cum sa dormi ? Ma intreb ce urmeaza. O sa uit sa mestec , sa clipesc , sa alternez piciorul stang cu piciorul drept , sa tin pixul in mana , sa inspir si sa expir ?
Nu stiu , dar va mai arat o fotografie.
Immaterial Audience
Si ca sa fie terciul terci , va prezint si o poezie de la maestrul Marin Sorescu:
AM LEGAT…
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească..
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.
Cristian Dumitru 
superba poezia.
> am citit odata o carte – Casa somnului – si personajul principal…are ce ai tu, el nu mai dormise nu stiu cat pentru ca se dusese la un maraton de film si castiga cel care ramanea treaz la cat mai multe filme…si in cartea aia explica foarte frumos cum somnul are patru faze si etc…
> ti-o recomand:D
> have a nice night:)
si eu sufeream de problema ta… pana am descoperit diazepamul. nu e etic si nici moral ceea ce fac, dar macar dorm linistit si fara vise.
Ma gandesc ca poate acum dormi si o sa imi citesti comentul dimineata, cand cuvintele au un alt inteles cand lumina bate aiurea peste ochi mijiti, peste cearcane si riduri(cica de caracter), peste fetze in drum spre cafea. Asa ca nu-ti mai scriu acum. O sa-ti spun dimineata. De fapt… nici nu stiu daca voi mai simti nevoia sa iti scriu…Nu mai pot sta, ma duc sa ma culc.
Intre timp s-a facut dimineata…doar pentru unii. Ma numar printre ei, desi, cateodata…
Lehamitea de zi pune stapanire pe mine pret de cateva minute pana fierbe cafeaua, apoi, incet-incet, incep sa respir.
Mai arunc cateva randuri:
Pierdut…mă misc printre voi incruntat de povară,
cu sufletul mort, mirosind a ocara.
Mi-e scârba de toti si mi-e scârba de vară
De chipul meu tras si de stirea de seară.
Mi-e scârba de toti si mi-e scârba de toate,
De umbre târzii, de cuvinte, de şoapte…