scratch

Inner

E senzatia aia cand ti se pare ca universul lucreaza pentru tine. Perioada de care ziceai ca nu o sa ai parte prea curand. Frumos dealtfel , dar parca nu lucreaza chiar tot. Unora li se opune timpul. Ii desincronizeaza si le mareste doza de inoportunism. Unora spatiul. Le deseneaza cu creta pe asfalt anumite linii peste care nu au voie sa treaca. Linii peste care poate nu trebuie sa treaca. Poate chiar e bine ce ti se intampla. Dar cum iti dai seama ce e bine si ce e rau in situatiile astea. Cum iti dai seama daca universul chiar e de partea ta . Fericirea e relativa. Universul e relativ. Nu e comun. Coincidente sau evenimente premeditate. Nici macar intrebari nu stii sa-ti pui, pentru ca totul e relativ. Teoria haosului sau nu ? Spontan sau ce ti-e scris ? Trebuie sa fie spontan , d-aia atata relativitate. Dar daca deja ti-e stabilita traiectoria atunci ai dreptul sa te simti ca un robotel cu cheita. Poate se naste iar Shakespeare…

Reclame
Standard

Un gând despre „Inner

  1. Ar fi teribil de trist să ne fi fost deja stabilită traiectoria. Dacă acceptăm predestinarea, automat acceptăm prezenţa unei forţe superioare, despre care nu ştim dacă este limitantă sau nu; adică, dacă unele întâmplări ne-au fost date, asta e pentru că nu ar trebui să depăşim anumite limite sau pentru a învăţa ceva esenţial din acele experienţe?
    Eu încă nu m-am lămurit.

    P.S.: Am văzut 2 Days in Paris, a fost superb. Şi da, fotografiind te scoţi din peisaj, dar dacă şi tu, la rândul tău, eşti fotografiat fotografiind?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s